Categoriile severităţii sindromului Asherman

Societatea pentru histeroscopie, 1989:

I – Adeziuni subţiri sau membranoase care se pot rupe uşor doar cu histeroscopul.

II – Adeziune singulară care leagă părţi separate ale cavităţii, se pot vizualiza ostiile tubale, nu se poate rupe doar cu histeroscopul.

IIa – Adeziuni care blochează numai regiunea cervicală. Cavitatea uterină normală.

III – Adeziuni multiple ferme care leaga părţi separate ale cavităţii, blocarea unei ostii tubale.

IIIa – Cicatrizare extinsă a cavităţii uterine cu amenoree sau hipomenoree.

IIIb – Combinaţia dintre III si IIIa.

IV – Adeziuni ferme extinse cu lipirea pereţilor uterului. Ambele ostii tubale blocate.

Clasificarea Valle şi Sciarra, 1988:

Uşoară – Adeziuni subţiri compuse din endometru bazal care produce astuparea parţială sau completă a cavităţii uterine.

Moderată – Adeziuni fibromusculare groase, acoperite cu endometru care poate sângera la tăiere, care ocupă cavitatea total sau parţial.

Severă – Este compus din ţesut conectat fără endometru şi care sângerează la tăiere, care ocupă cavitatea parţial sau total.

Clasificarea Donnez şi Nisolle, 1994:

I – Adeziuni centrale

  a) Adeziuni subţiri (endometriale)

  b) Mio-fibroase (de legătură)

II – Adeziuni marginale

  a) Tip pană

  b) Astuparea unei ostii tubale(trompe uterine)

III – Cavitatea uterină absentă

  a) ocluzia părţii inferioare (cavitatea superioară normală)

  b) lipirea extinsă a pereţilor uterului (absenţa cavităţii – adevăratul sindrom Asherman)

International Ashermans Association
visitors: 

Conditions of third party use

Contents from this website may be reprinted only under the condition that the content is credited to International Ashermans Association and a URL link i.e.  http://www.ashermans.org/ 
is included.