Bine ai venit pe site-ul nostru. Dacă eşti în căutare de informaţii si suport pentru Sindromul Asherman, adeziuni/cicatrici intrauterine, sau probleme asemănătoare, ai găsit locul potrivit.

Sindromul Asherman sau sinechia uterină, este o afecţiune uterină dobândită, caracterizată prin formarea adeziunilor (cicatricilor) în uter. În multe cazuri pereţii uterului se lipesc unul de celălalt. În alte cazuri, adeziunile apar numai în porţiuni mici ale uterului. Extinderea adeziunilor defineşte boala ca fiind uşoară, moderată sau severă. Adeziunile pot fi subţiri sau groase. De obicei acestea nu sunt vascularizate, lucru care uşurează tratamentul.

Sindromul Asherman apare atunci când are loc o traumă asupra endometrului şi aceasta declanşează procesul normal de vindecare al corpului, care face ca zonele afectate să se cicatrizeze. Cel mai des, adeziunile apar dupa un chiuretaj efectuat pentru un avort incomplet sau sarcină oprită în evoluţie, placentă reţinută cu sau fară hemoragie după naştere, sau la cerere.

Chiuretajele pentru sarcini sunt responsabile pentru 90% dintre cazurile de sinechie uterină. Câteodată pot să apară cicatrici după alt gen de operaţii la nivelul uterului, cum ar fi cezariene, pentru îndepărtarea fibroamelor sau polipilor, sau sunt rezultat al unor infecţii ca tuberculoza genitală.

Riscul de a dezvolta sinechii uterine după un chiuretaj efectuat la 2-4 săptămâni după naştere este de 25%. Chiuretajele pot duce la sinechii în 30,9% din cazurile de sarcină oprită în evoluţie şi în 6,4% din cazurile de avort incomplet. Acest risc creşte odată cu numărul de chiuretaje efectuate; după un singur chiuretaj riscul este de 16%, iar după 3 sau mai multe chiuretaje, riscul creşte la 32%. Fiecare caz de Sindrom Asherman este diferit, iar cauzele trebuie determinate de la caz la caz. În unele situaţii, sinechiile pot fi produse de un chiuretaj prea agresiv. Totuşi, de obicei nu este acesta motivul. Placenta poate să se fi ataşat foarte adânc în endometru sau produsul de conceptie reţinut să fi avut activitate fibrotică, ambele facând ca eliminarea ţesutului reţinut să fie foarte dificilă.

Mai există o derivată a Sindromului Asherman, “scleroza uterină”, care este mai dificil de tratat. În acest caz, care poate coexista cu prezenta adeziunilor, pereţii uterului nu sunt lipiţi. În schimb, endometrul este dezgolit. Deşi afecţiunea poate fi cauzată şi de chiuretaje, este mai probabilă după operaţii intrauterine, ca miomectomiile. În aceste situaţii, endometrul, sau un cel puţin un strat al acestuia, a fost distrus.

Sindromul Asherman este foarte greu de diagnosticat, deoarece este de obicei nedetectabil de către procedurile de rutină, cum ar fi ecografiile. Se presupune că afecţiunea apare la 1.5% dintre femeile care fac histerosalpingografie (HSG), între 5 şi 39% dintre femeile cu avorturi repetate, şi până la 40% dintre pacientele care au făcut chiuretaje pentru produse de conceptie reţinute, după naştere sau avort incomplet.

Vizualizarea direct a uterului prin Histeroscopie este cea mai eficientă metodă de diagnostic. Alte metode sunt sonohisterografia (SHG) sau histerosalpingografia (HSG).

Ideal, prevenirea este cea mai bună soluţie. S-a sugerat incă din 1993 că incidenţa sinechiilor uterine ar putea fi mai mică dacă se foloseşte evacuarea medicamentoasă (exemplu: misoprostol) a uterului, în acest fel evitându-se folosirea instrumentelor intrauterine. Momentan, un singur studiu susţine aceasta idee, arătând că pacientele care au fost tratate pentru sarcini oprite în evoluţie cu misoprostol nu au dezvoltat sinechii, pe când 7.7% dintre cele care au făcut chiuretaje, da. Avantajul Misoprostolului este că poate fi folosit nu numai pentru sarcini oprite în evoluţie, dar şi pentru placentă reţinută sau hemoragie după naştere. Alternativ, chiuretajele pot fi efectuate cu ghidaj ecografic. Aceasta ar asigura ca medicul să nu mai chiureteze endometrul după ce tot ţesutul reţinut a fost îndepărtat, astfel evitând rănirea. Monitorizarea timpurie a sarcinii pentru a identifica sarcina oprită în evoluţie devreme, poate preveni dezvoltarea sau, dupa caz, revenirea sinechiilor, deoarece acestea apar mai des după chiuretajele efectuate după o perioada mai mare de timp de la moartea fătului. Aşadar, evacuarea imediată poate preveni sinechiile. Nu există probe care să dovedească faptul că chiuretajele prin aspiraţie sunt mai puţin dăunătoare decât cele normale. Au fost raportate cazuri de Sindrom Asherman chiar şi după aspiraţia manuală, iar rata îmbolnăvirilor nu a scăzut de la introducerea chiuretajului prin aspiraţie.

Sindromul Asherman trebuie tratat de către un medic experimentat prin intermediul histeroscopiei (eventual asistat laparoscopic). Puţinii medici experimentaţi în tratamentul sinechiilor severe recomandă evitarea folosirii surselor de energie în uter (adică se preferă tăierea adeziunilor cu foarfece decât cu instrumente ca laserele, dar nu toţi medicii sunt de acord). Sinechiile au tendinţa de a se reforma, mai ales în cazurile severe. Există mai multe metode de a preveni re-cicatrizarea dupa operaţie. Unii medici prescriu suplimente de estrogen pentru a stimula vindecarea uterului şi introduc un sterilet sau un balon pentru a ţine pereţii depărtaţi. (În România, steriletul este singura opţiune). Alţi medici recomandă histeroscopii repetate pentru a tăia sinechiile noi formate. Pentru moment, nici un studiu nu a confirmat cea mai bună metodă de tratament, care să păstreze uterul/colul deschis şi să restabilească fertilitatea.

The reproductive consequences of Asherman’s Syndrome, including infertility, recurrent miscarriage, intrauterine growth restriction, placenta accreta and others, are well known.  However, for all women with intrauterine scarring and amenorrhea, including those who may have completed childbearing, there are other concerns.  Although the lack of menstrual periods could be secondary to hormonal abnormalities, it is more likely caused by either complete destruction of the uterine lining or by obstruction of the cervix or lower portion of the uterus; thus, menses are either retained in the uterus (leading to pelvic pain and a condition called hematometra) or flow into the abdominal cavity leading to endometriosis.  Women with Asherman’s Syndrome may develop uterine cancer, either before or after menopause.  This risk is NOT increased and may be lower than in the general population.  However, the usual warning sign of uterine cancer is excessive uterine bleeding:  those with obstructed menstrual flow cannot have that symptom even if they harbor a uterine growth.   Therefore, pelvic ultrasound should be a routine part of their annual gynecologic visit.   

References may be found here.