Bine ai venit în comunitatea online a Sindromului Asherman! Cu cât a crescut mai mult numărul celor afectate de acest sindrom, cu atât am descoperit că femeile care au fost diagnosticate recent cu sinechie uterină au, de obicei, aceleaşi întrebări pe care le-am avut şi noi la început. Am creat lista de întrebări frecvente în speranţa că va ajuta noile noastre membre şi vizitatoare cu măcar o bază pentru înţelegerea acestui sindrom, şi cu câteva sugestii pentru “primii paşi” care ar trebui urmăriţi pentru investigare si tratament. Am creat de asemenea si un “checklist” al simptomelor şi cauzelor comune ale sindromului. Apasă aici pentru a vedea “checklist-ul”.

Răspunsul scurt este: nu există o singură cauză, ci mai multe care par să contribuie la dezvoltarea sinechiei. Sinechia uterină apare cel mai des la femeile care au avut chiuretaje pentru îndepărtarea placentei după naştere, pentru evacuarea sarcinii oprite în evoluţie sau avortului spontan, sau avort la cerere. Efectuarea unui chiuretaj pe un uter care a fost gravid recent, de multe ori duce la producerea sinechiei uterine, dar nu mereu. Teoria cea mai răspândită este aceea că chiuretajul produce sinechie numai daca este “prea agresiv”, adică atunci când medicul răzuieşte peretele uterului cu prea multă forţă. Deoarece uterul gravid este moale şi fragil, chiuretajele ar trebui făcute cu grijă si atenţie, ceea ce de obicei nu se întâmplă

Da. Sinechia poate fi produsă şi de alte “traume” asupra uterului: cezariene, infecţii uterine şi alte tipuri de operaţii cum ar fi miomectomiile.

Nu neapărat. Unele femei cu sinechii moderate spre severe pot avea amenoree, (lipsa menstruaţiei) dar altele cu sinechii uşoare, pot avea menstruaţie, dar de obicei observă o modificare a duratei (devine mai scurt) şi/sau al fluxului (devine mai puţin). Aceasta înseamnă totuşi că colul uterin este deschis şi poţi rămâne însărcinată, lucru nerecomandat cât timp există sinechii în uter. Vezi întrebarea 13.

Cea mai bună metodă de diagnostic este vizualizarea interiorului uterului. Aceasta se poate face prin histeroscopie diagnostică sau prin histerosalpingografie (HSG). Histeroscopia diagnostic implică dilatarea colului şi inserarea unei mici camere cu care medicul poate vedea interiorul uterului. HSG este o metodă indirectă de diagnostic şi se face prin introducerea unui mic cateter în col, apoi se injectează o substanţă radioactivă în cavitatea uterină, şi se face o radiografie. Prin această procedură, medicul poate vedea o imagine destul de detaliată a uterului şi poate observa porţiunile cicatrizate. În unele cazuri, sinechiile sunt atât de severe încât substanţa nu poate intra în uter. De asemenea, nu sunt rare cazurile în care colul este atât de cicatrizat, încât nu se poate introduce cateterul, iar atunci se recomandă histeroscopia. Unii medici recomandă sonohisterografiile (o ecografie care se face dupa introducerea unei soluţii saline în uter asemanatoare cu HSG), dar deşi această metodă poate descoperi sinechiile, nu are aceeaşi claritate şi specificitate ca HSG.

HSG poate fi destul de inconfortabilă, mai ales pentru pacientele cu o cantitate mai mare de adeziuni intrauterine. Pare să fie mai puţin dureroasă pentru cazurile uşoare. Se recomandă administrarea unui antiinflamator cu câteva ore înainte de procedură (ibuprofen), de asemenea poţi întreba medicul despre analgezice dacă ai un prag de durere scăzut. Vei simţi crampe uterine şi discomfort câteva minute până la câteva ore după procedură.

Chiar şi după ce ai diagnosticul sinechiei uterine, mai sunt multe informaţii pe care trebuie sa le ştii pentru a putea lua cele mai bune decizii în privinţa tratamentului tău. C ar trebui sa îl întrebi pe medicul tău:

• Ce severitate are sinechia, uşoară, moderată sau severă?

• Colul uterin este deschis?

• Ce procent din cavitatea uterină pare să fie deschisă?

• În ce parte a uterului sunt cele mai multe dintre adeziuni?

• Trompele sunt deschise?

• Endometrul este vizibil? Ce grosime are?

• Ce tratament este recomandat?

• Ce instrumente se vor folosi pentru tratament?

• Câte cazuri de sinechie uterină a mai tratat?

Bineînţeles că există medici ginecologi care sunt calificaţi pentru tratamentul sinechiei uterine uşoare. Pentru cazurile moderate spre severe, este recomandat să caute un chirurg specializat pe Sindromul Asherman. Operaţia este una FOARTE delicată şi dificilă, chiar şi chirurgii experimentaţi în alte tipuri de operaţii uterine pot să nu aibe destulă îndemânare pentru a trata sinechia cu succes. Multe dintre noi am făcut greşeala de a fi “loiale” medicilor noştrii, care ne-au asigurat că ne pot ajuta şi la final au făcut mai mult rău. O operaţie pentru sinechie făcută prost are un potenţial teribil de a agrava afecţiunea (vezi întrebarea 11 pentru mai multe informaţii). Prima operaţie are cea mai bună şansă de a reface cavitatea uterină de aceea ar trebui făcută de cel mai bun medic posibil.

Metodele de tratament diferă de la medic la medic, dar cea mai folosită este histeroscopia intervenţională folosind micro-foarfece pentru a desface adeziunile, urmată de plasarea unui dispozitiv intrauterin pentru a menţine pereţii uterului depărtaţi. O altă metodă este refacerea histeroscopiei la anumite intervale de timp pentru a îndepărta micile adeziuni care se pot reface. De obicei, se administrează tratament cu antibiotic după intervenţie, (mai ales când se introduce un dispozitiv intrauterin, pentru că atunci creşte riscul de infecţie), şi o cură de estrogen si progesteron.

Din păcate, exista medici învăţaţi prost care spun că cel mai bun tratament este chiuretajul. Acum ştim că acesta este cel mai prost tratament posibil pentru sinechie şi nu face altceva decât să agraveze afecţiunea, poate ireparabil! Dacă un medic iţi propune aşa ceva, este un bun semn că el/ea nu este calificat/ă să te trateze. Vezi întrebarea 11 pentru mai multe informaţii despre daunele care pot apărea după un tratament prea agresiv pentru sinechie.

Deşi unii medici excepţionali au folosit laserul cu succes, consensul general este că ar trebui evitată orice sursă de căldură în interiorul uterului, datorită riscului de a face mai multe daune endometrului. Distrugerea unei zone a endometrului poate fi permanentă ceea ce va face dificilă sau chiar imposibilă implantarea unui embrion.

Nimeni nu iţi poate spune asta cu siguranţă pentru că depinde de foarte mulţi factori. Ceea ce ştim de la membrii comunităţii nostre online este că multe dintre ele, după operaţia pentru corectarea sinechiei au avut sarcini şi copii sănătoşi, dar sunt şi cele care nu au avut. Depinde de factori cum ar fi severitatea sinechiei, priceperea medicului care te operează, cantitatea de endometru sănătos rămas în uter şi mulţi alţii. Factorul cel mai important pare să fie priceperea şi experienţa medicului, iar din acest motiv, noi insistăm să încerci să apelezi la un medic din lista grupului Yahoo (dupa posibilităţi). Chiar şi cu cel mai bun medic, deşi există şansa unui copil dupa sinechie, nu este o garanţie. Este adevărat că în unele cazuri nu mai există şansa unui copil biologic dupa sinechie. Aceasta se întâmplă atunci când endometrul rămas este foarte subţire şi/sau nu mai este continuu, ci în “insule”. Aceasta afecţiune este de cele mai multe ori rezultatul unui chiuretaj sau operaţie atât de agresive încât stratul bazal al endometrului (cel responsabil de creşterea lunară a endometrului) a fost tăiat sau lezat ireparabil. Până acum, nu există tratamente care pot repara celulele endometriale bazale, dar se fac cercetări în acest sens. Din nou, acesta este motivul pentru care este atât de important să găseşti un medic cu experienţă. Chiar şi cel mai bine intenţionat medic poate provoca fără să vrea leziuni ireparabile dacă nu are experienţa şi priceperea necesare pentru a trata această afecţiune complicată.

Grosimea optimă a endometrului este de 8 mm sau mai mult la mijlocul ciclului menstrual, care este ziua 12-14 într-un ciclu de 28 de zile. Aceasta se poate măsura cel mai bine cu ajutorul ecografiei, de obicei ecografia transvaginală, care foloseşte o sondă introdusă în vagin. Grosimea exactă nu este crucială. Există membre ale acestui grup care au avut sarcini sănătoase cu o grosime de 4-5 mm. De fapt, unii medici cred că din momentul în care nu mai exista adeziuni în uter, grosimea exactă este mai puţin important decât o menstruaţie normală. Al doilea factor important este dacă endometrul este continuu sau în “insuliţe”, lucru care poate dăuna implantării embrionului. Insuliţele acestea se pot vedea la o ecografie câteodată, dar singurul mod de a ştii sigur este histeroscopia.

Adevarata întrebare nu este dacă poţi, ci dacă AR TREBUI. Cu siguranţă este posibila o sarcină pentru cineva cu cervixul deschis, dar este un lucru riscant. Exista multe riscuri la care te supui tu şi copilul dacă sarcina se dezvoltă cu adeziuni in uter. Creşte riscul de avort spontan, placenta previa, placenta increta, sângerări sau moarte fetală. Nu este recomandat ca o femeie cu sinechie să încerce să rămână însărcinată până nu se îndepărtează adeziunile din uter. De aceea, este recomandat să se folosească metode anticoncepţionale până medicul este de acord să se încerce sarcina.

Motivul primar pentru care femeile doresc să trateze sinechia este acela de a pregăti uterul pentru o posibilă sarcină. Dacă nu este planificată nici o sarcină pe viitor, nu este necesară îndepărtarea adeziunilor, acestea pot fi lăsate în pace. Asta este valabil pentru acele femei care nu au dureri ciclice, adică acele crampe lunare care acompaniază de obicei menstruaţia. Pentru cele care au aceste dureri (dacă au sau nu menstruaţie) este recomandat să facă operaţia, chiar dacă nu doresc alt copil, datorită riscului de endometrioză.

Dacă există destule adeziuni în colul uterin pentru a-l inchide total, nu rămâne nici un canal prin care să iasă sângele menstrual. Aceasta înseamnă că singurul loc pe unde poate ieşi este înapoi, sau să se reabsoarbă. Dacă endometrul se scurge înapoi prin trompe şi se varsă în cavitatea abdominală, poate cauza endometrioză, care poate duce la probleme cu alte organe cum ar fi ovarele, vezica urinară sau intestinele, lucru care este foarte dureros. Din această cauză, chiar şi cele care nu mai doresc copii fac operaţia pentru a minimiza acest risc.

Este posibil să ai o reformare a adeziunilor în uter sau cervix, care blochează sângele menstrual. Prezenţa “noilor” adeziuni poate fi confirmată prin HSG. O noua histeroscopie ar trebui să poată îndepărta aceste adeziuni fără probleme. Se presupune că aceste adeziuni nu sunt de fapt “noi”, ci sunt refacerea adeziunilor rămase de la ultima intervenţie. Îndepărtarea sinechiei din interiorul uterului este o sarcină foarte dificilă. Medicul trebuie să ajungă destul de adânc pentru a îndepărta baza sau “sursa” sinechiei, dar nu prea adânc, să nu deterioreze endometrul. Un medic experimentat va sta în zona “sigură” şi nu va tăia prea adânc. Din acest motiv, se întâmplă destul de des să rămână mici adeziuni care se pot reface, nefiind tăiate de la bază. Acestea sunt de obicei destul de uşor de îndepărtat.

Dacă suferi de lipsa sau diminuarea menstruaţiei după un chiuretaj sau altă intervenţie asupra uterului, atunci în mod sigur există posibilitatea să ai AS (sinechie). Totuşi, este de asemenea posibil ca alta să fie cauza amenoreei sau hipomenoreei. Oligomenoreea (menstruaţii care apar la intervale mai mari de timp) poate să apară în acelaşi timp cu hipomenoreea. Împreună sau individual, acestea pot indica o afecţiune endocrină. Pentru unele femei, după o sarcină sau pierderea unei sarcini, corpul se vindecă mai greu decât normal. Acest lucru este valabil în mod special la femeile care au istoric de cicluri neregulate sau afecţiuni hormonale. Aceste afecţiuni sunt de obicei pe viaţă. Nivelurile de hormoni se pot controla prin medicamente, în acest caz afecţiunea fiind controlată, nu vindecată. Dacă nivelurile de hormoni nu revin la valori normale după intervenţia asupra uterului, în special dupa o sarcină, atunci se poate crede în mod eronat că este vorba despre sinechie. Unele întrebări care trebuie puse medicului curant atunci când se bănuieşte sinechia sunt despre hormonii prolactină, TSH, T4, FSH şi estrogen. Dacă aceşti hormoni au valori în afara celor normale, atunci amenoreea sau hipomenoreea au altă cauză decât sinechia. Ai grijă să discuţi temerile despre sinechie cu medicul curant pentru a fi sigură că va fi confirmată sau infirmată in mod corect.

Nu există nici o informaţie în acest sens. Medicii recomandă steriletele pentru a reduce riscul de reformare a adeziunilor după tratament. Totuşi, orice intervenţie asupra cavităţii uterine (chiuretaj, biopsie, montare sterilet, histerosalpingografie, sonografie cu substanţă, histeroscopie, etc.) poate introduce bacterii care să “colonizeze” endometrul. Acest lucru poate duce la formarea cicatricilor. Dacă se întamplă şi altă traumă în timpul procedurii, cum ar fi perforarea uterului, riscul poate creşte.